Şahul monopolistului

Gazprom deţine 50% din întreprinderea mixtă moldo-rusă Moldovagaz, 35,33% revenindu-i Guvernul Moldovei, 13,44% - administraţiei de la Tiraspol, iar restul de 1,23% unor mici acţionari. Actualmente, concernul rus este practic unicul furnizor de gaze naturale în ţară, livrând Republicii Moldova în 2016 aproximativ trei miliarde metri cubi de gaze. Această afacere a fost mereu profitabilă, deoarece R. Moldova nu are alternativă, iar din cauza neînţelegerilor cu Tiraspolul, dar şi a nenumăratelor greşeli manageriale, începând cu 1992, Chişinăul a început să acumuleze datorii faţă de Gazprom, care au ajuns astăzi la 6,5 miliarde de dolari. Aceste datorii au fost mereu un măr al discordiei şi un instrument de şantaj pe care concernul rus îl folosea ca să-şi menţină monopolul.

Subiectul datoriei istorice a revenit în discuţie la începutul anului, când preşedintele R. Moldova, Igor Dodon, aflat în vizită oficială la Moscova, s-a întâlnit cu Vladimir Putin şi cu şeful Gazprom, Alexei Miller. Atunci, Dodon a spus că Chişinăul are pregătită o schemă de restructurare a datoriei la gaz. După aceea subiectul a mai fost abordat în cadrul vizitei la Chişinău a şefului adjunct al Gazprom, Valerii Golubev. Potrivit propunerii, Moldova este pregătită să plătească partea sa din datorie, iar datoria transnistreană, de 5,8 miliarde USD, să şi-o asume Tiraspoltransgaz. Totuşi, această schemă nu le-a fost pe plac ruşilor, iar Golubev a declarat că acceptă doar plata integrală, fără a face diferenţiere de unde s-a acumulat datoria. Astfel, Rusia a confirmat că nu doreşte să soluţioneze problema, menţinând astfel pârghiile de influenţă asupra Chişinăului, chiar cu preţul nerecuperării banilor datoraţi.

Victor Parlicov, expertul în energetică de la „IDIS Viitorul”, este de părere că datoriile Chişinăului faţă de Gazprom s-au format din cauza managementului prost al Moldovagaz, iar schema prin care gazele naturale se livrează în regiunea transnistreană va duce la acumularea şi creşterea în continuare a acestor datorii

„Care a fost motivul datoriilor? În primul rând mecanismul de acumulare a acestor datorii se bazează pe faptul că Moldovagaz procură gaz atât pentru malul drept, cât şi pentru cel stâng al Nistrului. Astfel, teritoriul transnistrean nefiind controlat, nu achită absolut nimic pentru gazul consumat, de aceea aceste datorii se acumulează în continuare. De ce s-a mers pe această cale? Nouă ni se spunea: „Doar sunteţi o ţară? Doar nu recunoaşteţi Transnistria ca entitate separată? Şi, atunci, trebuie să procuraţi gaze pentru toată ţara”. Chişinăul a mers pe această logică vicioasă, deoarece Moldova nu era obligată să procure gaz şi pentru Tiraspol. La aceasta se adaugă şi managementul vicios al companiei Moldovagaz. Noi avem o întreprindere care are datorii doar de aproximativ de 500 de milioane de dolari faţă de Gazprom, dintre care 200 de milioane sunt recuperabile. Şi atunci apare problema – unde sunt 300 de milioane de dolari? Astfel, în condiţiile în care cetăţenii achitau tarifele la gaze, nu este corect de pus pe seama oamenilor această datorie, care a fost acumulată din cauza deturnării de fonduri de la Moldovagaz. Banii au fost cheltuiţi prin off-shore-uri şi pe anumite plăceri şi nu au fost achitate în conturile concernului rus”, a declarat expertul pentru DW.

Finanţarea separatismului

Din 1992 şi până în prezent regiunea din stânga Nistrului consumă gazul rusesc gratuit, crescând datoria Moldovagaz. Autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol nu şi-au manifestat niciodată preocuparea faţă de datoria care creşte pe zi ce trece şi nici concernul rus nu a pus presiune pe Transnistria. Totodată, preţul la gaze în regiunea transnistreană pentru consumatori este unul mai mic, iar autorităţile separatiste folosesc în scopuri propagandistice acest instrument. Mai mult ca atât, nici ruşii nu se arată preocupaţi de gazele consumate de Tiraspol. Vicepreşedintele Gazprom, Valerii Golubev, a declarat că nu va schimba actuala schemă de livrare a gazelor spre R. Moldova, iar relaţia dintre Moldovagaz şi Tiraspoltransgaz este una bună şi fiecare companie îşi îndeplineşte funcţiile.

Sergiu Tofilat, expert în energetică, consideră că prin actualele scheme contractuale, atât Gazprom, cât şi autorităţile de la Chişinău finanţează regimul separatist de la Tiraspol, banii fiind încasaţi de Tiraspoltransgaz şi transferaţi la bugetul regiunii, în loc să fie achitaţi către Moldovagaz.

„Rusia nu le dă bani direct Transnistriei, dar în schimb le dă gaz pe gratis. Vânzând acest gaz consumatorilor din regiune, inclusiv nouă sub formă de energie produsă de centrala electrică MoldGRES, Tiraspolul colectează banii ca să finanţeze regimul separatist. Am consultat bugetele Transnistriei în perioada 2006-2016 şi am constatat că 35% din cheltuielile bugetare sunt acoperite din acumulări din vânzarea gazului. Mai mult, întreprinderile care activează în regiune beneficiază de gaz ieftin, iar producţia o vând la preţuri de piaţă. Deci, pot spune că Gazprom foloseşte Moldovagaz pentru a legaliza finanţarea separatismului. Totodată, cel mai mare consumator de gaze din stânga Nistrului este centrala electrică MoldGRES, care produce energie şi pentru R. Moldova. Până în anul 2014, centrala primea gaz direct de la Tiraspoltransgaz şi vindea energie electrică fără intermediari către operatorii din R. Moldova. Noi achitam facturile pentru energie electrică la operatorii noştri, aceştia plăteau costul energiei către MoldGRES, iar ultima achita costul gazului către Tiraspoltransgaz, iar de acolo banii ajungeau tot în bugetul transnistrean”, a menţionat în exclusivitate pentru DW, Sergiu Tofilat.

„Moldovagaz” – o vacă de muls

De la începuturile existenţei sale, cele 35% ale statului din Moldovagaz au fost mereu atractive pentru clasa politică moldovenească, iar scandalurile legate de schemele de spălare de bani şi de fraude au fost vociferate de experţii de la Chişinău. În luna noiembrie 2015, Procuratura Generală a efectuat mai multe percheziţii la sediile Moldovagaz şi Chişinău-gaz, precum şi la domiciliile directorilor celor două companii - Alexandr Gusev şi Constantin Cuiumju. Acţiunile s-au desfăşurat în cadrul a două cauze penale, iniţiate pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu, spălării de bani şi practicării ilegale a activităţii de întreprinzător. După acest scandal, şeful de la Moldovagaz a fost demis din funcţie, iar aproape doi ani compania a activat fără manager.

Situaţia s-a complicat şi mai mult după ce, în cadrul şedinţei Consiliului de observatori al Moldovagaz din 9 februarie 2017, a fost aprobată noua conducere a întreprinderii. Astfel, noul preşedinte al Consiliului de administrare a devenit ministrul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, Vasile Botnari. În opinia experţilor de la Chişinău, această numire a însemnat că Partidul Democrat din Moldova (PDM) a preluat controlul asupra companiei, deoarece Botnari este cunoscut ca persoană apropiată actualului lider PDM, Vlad Plahotniuc.

„Nimeni nu vrea să rezolve problema Moldovagaz. Primul motiv este că se pot fura bani din această companie. Al doilea este folosirea companiei ca instrument administrativ în campania electorală pentru PDM. Dacă e să mă refer la scheme, chiar din primele zile de la venirea în funcţie a lui Botnari, acesta a declarat că sunt necesare investiţii în repararea reţelelor de gaze. Schemele de achiziţii prin off-shore-uri sunt deja cunoscute, iar faptul că la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, instituţie care e menită să monitorizeze activitatea Moldovagaz, a fost numit Tudor Copaci, un apropiat al PDM, mă face să cred că se vor închide ochii la aceste delapidări. Aceste cheltuieli nejustificate vor fi băgate în tarife, care ulterior vor fi achitate de cetăţeni”, susţine Sergiu Tofilat.

Alternative energetice

O alternativă pentru rezolvarea problemei dependenţei R. Moldova de gazele ruseşti a fost inaugurarea cu fast a gazoductului Iaşi-Ungheni. Cu toate acestea, fără cel de-al doilea tronson Ungheni-Chişinău, R. Moldova nu va putea beneficia de această sursă. Odată cu finalizarea acestui proiect, Chişinăul va putea negocia la rece cu Gazprom, inclusiv achitarea datoriei istorice şi asigurarea securităţii energetice a ţării.

„R. Moldova are mai multe soluţii de rezolvare a problemei gazelor. În primul rând, sperăm că gazoductul de interconexiune cu România va fi finalizat cât mai rapid, deoarece Moldova nu are o alternativă şi soluţie de moment de a ieşi de sub influenţa F. Ruse. Prelungirea gazoductului până la Chişinău ne va da posibilitatea să procurăm gaze şi din altă parte. O altă soluţie ar fi dezvoltarea energiei regenerabile, însă care nu ne va rezolva definitiv problema. Un al treilea aspect ţine de partea juridică dintre Moldova-Moldovagaz-Gazprom, precum şi negocierile contractuale cu Moscova. Sigur că ne va fi greu, deoarece Rusia foloseşte pârghiile economice pentru a-şi atinge scopurile politice, iar noi am putea fi puşi în situaţia să facem anumite cedări pe alte segmente”, a declarat în exclusivitate pentru DW, Alexandru Fală, expertul Centrului Analitic Independent „Expert Grup”.

Reamintim că Daniel Ioniţă, ambasadorul României la Chişinău, s-a arătat convins, într-un interviu pentru DW, că gazoductul Iaşi-Chişinău va fi finalizat în 2018, iar la începutul lui 2019 va fi dat în exploatare.