În UE sau în afara ei? Economia ne dă răspunsul

În UE sau în afara ei? Economia ne dă răspunsul
Sursa: www.capital.ro Foto: euobserver.com 20.11.2017 17:26
Comparând performanţele statelor din jumătatea de est a continentului care au aderat la Uniune cu ale celor care au rămas la uşă rezultatul este clar: primele au cres­cut mai repede şi mai solid.

În ultimii ani, se aud în România şi în regiune tot mai multe voci eurosceptice. Politicieni, analişti, jurnalişti, oameni de afaceri sau simpli alegători pun sub semnul întrebării avantajele aderării la UE. În România, cel mai uşor argument pentru a demonta astfel de teorii îl reprezintă cele peste 26 de miliarde de euro, respectiv cât reprezintă valoarea netă a sumelor primite de la Bruxelles după ce s-au scăzut contribuţiile anuale ale ţării noastre la bugetul Uniunii. Însă o privire ceva mai atentă prin statistici ne arată un lucru imposibil de negat: în ultimul sfert de secol, statele din jumătatea de est a continentului care au aderat la UE au avut rezultate economice semnificativ mai bune faţă de vecinii lor care au rămas în afara clubului celor 28.

Cel mai la îndemână exemplu este Moldova. Trebuie recunoscut că, încă de la ruperea de URSS, economia Basarabiei era una dintre cele mai slab dezvoltate din Europa. Totuşi, evoluţia acesteia nu a reuşit, în 27 de ani, să rupă blestemul de cea mai săracă ţară de pe continent. De la un PIB de 1.900 de dolari pe cap de locuitor (ajustat cu puterea de cumpărare) în 1995 s-a ajuns în 2016 la 5.330 de dolari. Respectiv aproximativ acelaşi nivel pe care România îl avea în 1990. „Republica Moldova este un stat eşuat”, a declarat Alexandru Tănase, fostul preşedinte al Curţii Constituţionale, într-un interviu acordat anul acesta, cu prilejul împlinirii a 26 de ani de independenţă a statului dintre Prut şi Nistru. Iar principalul motiv al situaţiei tragice a Basarabiei este, în opinia sa, propaganda rusă. „Republica Moldova pur şi simplu nu vrea să-ţi facă ordine pe teritoriul său. Este suficient să adopţi o lege şi să închizi toate posturile ruseşti, decuplându-ne odată şi pentru totdeauna de spaţiul informaţional rusesc. Au făcut-o ucrainenii, au făcut-o balticii şi nu văd nicio problemă să o facem şi noi”, crede Tănase.

Probleme în URSS

Iar dacă a venit vorba de ucraineni, trebuie spus că, în ciuda ruperii destul de recente de influenţa rusească, lucrurile nu arată prea bine din punct de vedere economic. Pentru situaţia din ultimii ani este de vină, desigur şi războiul cu separatiştii rusofoni. Una peste alta, de la un PIB pe cap de locuitor de 6.760 de dolari în 1990 (respectiv cu aproape 30% peste nivelul României de la acea dată), Ucraina a scăzut la 3.800 de dolari în 2000, după care a urcat la 7.670 de dolari în 2010 şi la 8.270 de dolari în 2016, respectiv aproximativ o treime din valoarea acestui indicator în economia autohtonă.



Trebuie spus că nici evoluţia Rusiei nu este una demnă de laudă. În ciuda cantităţilor imense de materii prime şi a pieţelor de desfacere existente în fosta zonă sovietică, economia de la Moscova nu reuşeşte să ţină pasul cu restul lumii. Evident că sunt de blamat, pentru ultimii ani, şi scăderea cotaţiilor internaţionale ale petrolului şi sancţiunile internaţionale, însă una peste alta ultimii 27 de ani au fost mai degrabă problematici. Astfel, produsul intern brut pe cap de locuitor corectat cu puterea de cumpărare, care era de 8.000 de dolari în 1990 (cu 55% peste cel al României), s-a redus la 5.500 de dolari în 1996 (un pic sub nivelul de la noi), după care a început să urce, atingând 6.800 de dolari în 2000 (circa 20% peste România) şi nu mai puţin de 24-25.000 de dolari pe an în perioada 2011-2014, când preţul ţiţeiului a atins niveluri record (cu 20-30% mai mult decât la noi). După care problemele de piaţa energiei şi implicarea în conflictul din Ucraina au inversat tendinţa, astfel încât în 2016 PIB-ul per capita din România l-a depăşit pe cel rusesc. Ba chiar avem şanse să mărim distanţa. După cum spuneau analiştii FMI în 2015, ”efectul imediat al sancţiunilor impuse de statele occidentale şi al celor impuse de Moscova va costa Rusia între 1% şi 1,5% din PIB, iar în următorii ani acesta ar putea totaliza 9% din PIB. De asemenea, ne aşteptăm pe termen lung la o creştere economică slabă a Rusiei, de aproximativ 1,5% pe an”.

Nici locuitorii din Belarus nu au de ce să fie foarte mulţumiţi. Dacă în 1990 economia lor era cu 3% mai performantă decât a noastră, în 2016 cea românească a fost cu 33% mai productivă. Aici este vorba mai puţin de sancţiuni directe ale comunităţii internaţionale şi mai mult de impactul direct asupra economiei al unui regim caracterizat de mulţi drept dictatorial.

Exemplele de lângă noi Evoluţia Turciei este una încă şi mai tragică. Dintr-o ţară care acum 10-15 ani bătea la porţile Europei şi părea că are şanse să fie admisă în clubul bogaţilor într-un viitor destul de apropiat, ea a devenit azi unul dintre statele-problemă ale planetei, în care drepturile omului sunt încălcate flagrant, democraţia este mimată, iar economia gâfâie. În 1990, PIB-ul per capita era în Turcia cu circa 20% mai mare decât în la noi, iar spre finalul deceniului ajunsese aproape dublu. Încet-încet, România a recuperat distanţa şi a depăşit pentru prima dată Turcia la acest capitol în 2008, însă a pierdut avantajul din cauza crizei. Conform prognozelor, în 2017 economia autohtonă va trece din nou deasupra celei turceşti în clasamentul produsului intern brut pe cap de locuitor.

Nici statele fostei Iugoslavii care nu au aderat la UE nu o duc mai bine. Dacă altădată ne uitam la ele cu invidie şi ni se păreau semnificativ mai dezvoltate, azi indicatorii macroeconomici ne dau motive să le privim de sus. Un bun exemplu este Serbia: dacă în 2000 produsul intern brut pe cap de locuitor era la noi 26% din media UE, iar ei 25%, în 2016 noi am ajuns la 59%, în timp ce ei doar la 36%. ”Dacă în anii ’80 salivam după nivelul de trai iugoslav, iar în anii ’90 mulţi români treceau graniţa pentru a lucra în fermele şi fabricile sârbeşti, azi mii de lucrători din Serbia trec ei frontiera în Banat pentru a munci pentru angajatori români. Chiar şi eu am apelat la ei”, spune patronul unei fabrici de mobilă din Timiş.

Şi macedonenii stau prost: dacă în 1990 plecam de la acelaşi nivel din punct de vedere al produsului intern brut, în 2016 suntem cu peste 33% peste ei. Cât despre Bosnia, ţara devastată de un război inter-etnic este departe de a-şi reveni economic şi este azi undeva la 50% din performanţele economice ale României sau ale vecinilor din Croaţia, care au ales calea europeană.

Premianţii regiunii

De partea cealaltă se află, aşadar, statele care, prin prisma propriilor performanţe socio-economice sau, în unele cazuri, prinzând la momentul potrivit deschisă o fereastră de oportunitate, au devenit membre ale Uniunii. România este în a doua categorie. Deşi subdezvoltată în raport cu Slovenia, Cehia sau Polonia şi cu toate că la puţină vreme înainte de aderare încă mai avea destule capitole de negociere deschise, ţara noastră a reuşit să intre în UE în tandem cu Bulgaria prin uşa care tocmai se închidea. Şi care, de atunci încoace, s-a mai crăpat cât să intre şi Croaţia şi apoi s-a ferecat la loc pentru o perioadă greu de precizat. 



În 1990, la căderea regimului comunist, România avea un PIB per capita ajustat cu puterea de cumpărare de 5.260 de dolari. În 1995, când am depus cererea de aderare la UE, acesta crescuse uşor, la 5.450 de dolari (30% din media UE). Iar în 2000, când au început oficial negocierile de aderare, acesta mai urcase încă un pic, până la 5.870 de dolari (însă raportat la media Uniunii reprezenta doar 26%). În perioada de preaderare, PIB-ul a crescut rapid, ajungând la 11.690 de dolari în 2006 (39% din media UE). Iar după aderare evoluţia a continuat în acelaşi ritm, acest indicator atingând nivelul de 23.630 de dolari în 2016 (respectiv 59% din media Uniunii).

Şi PIB-ul Bulgariei a evoluat bine, chiar dacă nu la fel de bine ca al României (de la 5.200 de dolari pe cap de locuitor în 1990 la 19.200 de dolari anul trecut). Cu performanţe notabile în acelaşi interval se pot lăuda şi ungurii (de la 8.300 la 26.700 de dolari), polonezii (de la 6.200 la 27.800 de dolari), slovacii (de la 7.100 în 1992 la 30.600 de dolari în 2016) ori cehii (de la 12.600 la 34.700 de dolari). Cu alte cuvinte, QED: apartenenţa la UE a dus la dezvoltare economică şi creşterea nivelului de trai, în timp ce la vecinii care au rămas pe dinafară lucrurile nu au mers la fel de bine.

Articol preluat de pe Capital.ro.

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI