În cadrul conferinţei de presă cu Putin, Dodon afirmă: „În această perioadă, a crescut substanţial exportul mărfurilor moldoveneşti pe piaţa rusă, cu peste 17% în primele 7 luni ale anului”.

Pe pagina sa de Facebook, el merge mai departe şi spune că „o astfel de creştere a schimbului nostru comercial nu s-a înregistrat în decurs de 10 ani”.

Cu cît au crescut exporturile în Rusia?

Potrivit unei actualizări publicate de Biroul Naţional de Statistică acum o săptămînă, exporturile spre Rusia au crescut într-adevăr. Însă creşterea este de 11,7%, departe de a fi „mai mult de 17%”. Igor Dodon se referă, probabil, şi la exporturile spre Rusia din regiunea transnistreană, care ar fi crescut cu 51%, şi care nu sunt luate în calcul de BNM.

Cifră oferită de Igor Dodon e manipulatorie, întrucît preşedintele nu menţioneză faptul că include şi exporturile din stînga Nistrului şi poate lăsa impresia că se referă la exporturile oficiale din teritoriul controlat de autorităţile constituţionale. Mai mult decît atît, Transnistria are propriile canale la Moscova şi s-a bucurat mereu de o atitudine favorabilă şi privilegiată din partea Rusiei, astfel încît relaţiile comerciale ale regiunii separatiste cu Rusia sunt mai degrabă o excepţie de la dinamică generală a comerţului moldo-rus.

Contextul ascuns

Totodată, majorarea exporturilor spre Rusia cu 11,7% este mai mică decît creşterea totală a exporturilor de +15,2%. În consecinţă, ponderea exporturilor spre UE a crescut uşor de la 63,3% la 64,1%, în timp ce ponderea exporturilor spre CSI a scăzut de la 21,3% la 20,9%.

Cu alte cuvinte, chiar dacă exporturile moldoveneşti spre Rusia s-au mărit în această perioadă, asta s-a întîmplat pe fundalul unei creşteri totale a exporturilor. Mai mult, exporturile spre România, principala piaţă de desfacere a Moldovei cu o pondere de 24,45%, au crescut cu 15,8%. UE, per total, a primit cu 16,74% mai multe mărfuri moldoveneşti. În acest context, majorarea exporturilor spre Rusia cu 11,7% este o creştere sub medie şi nici pe departe succesul extraordinar prezentat de Dodon.

Mitul eurasiatic

În încercarea sa de a reorienta şi ancora economic şi politic Moldova în spaţiul ex-sovietic, Igor Dodon promovează mitul diferitor uniuni conduse de Rusia, în sînul cărora Moldova va găsi prosperitate şi pace.

Astfel, după şedinţa Consiliului şefilor de state din CSI, preşedintele Dodon a scris: „Nu doar dezvoltarea economică, dar şi însăşi statalitatea Moldovei depind de stabilitatea şi procesele pozitive din ţările CSI şi din UEEA. Pentru noi, existenţa CSI şi a UEEA este fără echivoc o chestiune de supravieţuire ca stat”.

Despre mitul Uniunii Economice Eurasiatice, sic! a mai scris: e un grup de state făţiş autoritare, sau cu tendinţe în această direcţie, cu o justiţie compromisă şi corupţie înfloritoare, unde mass-media nu e liberă, iar drepturile omului nu sunt respectate. Însă, cel mai important, e un spaţiu de instabilitate economică din cauza dependenţei de industria extractivă şi a vulnerabilităţii faţă de sancţiuni externe, frecvente din cauza politicii agresive a Rusiei. Mai mult decît atît, tendinţa Moscovei de a folosi instrumente economice (embargouri, stoparea livrării de gaze, etc.) în scopuri politice subminează înseşi acordurile economice pe care le prmovează.

Faptul că existenţa Moldovei depinde de CSI sau UEEA e o exagerare, ruptă de realitate. Georgia a părăsit CSI-ul şi nu a dispărut de pe hartă. Pe de altă parte, faptul că Ucraina e membru CSI, deşi acum inactiv, nu a împiedicat Rusia să anexeze Crimeea şi să sprijine separatiştii din estul ţării.

În loc de concluzie

Igor Dodon continuă să exagereze, pe de o parte, propriile succese în relaţia cu Rusia şi, pe de alta, importanţa acestor relaţii. Astfel, el prezintă creşterea exporturilor din Transnistria ca un succes pentru Moldova, pe cînd tratamentul preferenţial acordat regiunii separatiste este, de fapt, un instrument prin care Rusia subminează suveranitatea Moldovei şi intervine în politica internă a ţării.

La fel, Igor Dodon continuă să promoveze mitul integrării eurasiatice, deşi este clar că aceste structuri nu sunt pe deplin funcţionale: întîi CSI, apoi Uniunea Vamală, acum Uniunea Economică Eurasiatică. Situaţia politică şi economică a ţărilor membre îl contrazic şi arată că aceste structuri nu pot garanta nici pacea, nici prosperitatea membrilor. Mai mult decît atît, însuşi numărul acestor proiecte integraţioniste demonstrează lipsa lor de eficienţă.