Accesul la finanţare se propune a fi stabilit la un nivel de 75% din cota Moldovei la FMI (129 milioane DST, sau circa 179 milioane dolari SUA). Acest acord la nivel de personal va trebui să fie aprobat de conducerea FMI şi de Consiliul Executiv. Examinarea chestiunii în cauză la Consiliul Executiv se preconizează pentru luna octombrie curent, în cazul în care autorităţile vor implementa setul de acţiuni prioritare.

Noul aranjament financiar ECF/EFF va avea scop prioritar ameliorarea rapidă şi în avans a situaţiei ce ţine de guvernarea în sectorul financiar şi cadrul de supraveghere a acestui sector. Noul program va juca un rol catalizator în vederea deblocării suportului de la donatori şi susţinerii dezvoltării economice şi se va sprijini pe doi piloni:

Politici de asigurare a stabilităţii macroeconomice şi financiare. Programul are ca scop abordarea vulnerabilităţilor infiltrate de mult timp în structura netransparentă a acţionarilor băncilor şi cadrul slab de supraveghere şi de reglementare a sectorului financiar din Republica Moldova. Politica monetară va fi axată în continuare pe menţinerea stabilităţii preţurilor în contextul regimului flexibil al ratei de schimb. Politica fiscală se va concentra pe utilizarea chibzuită a limitelor disponibile de finanţare, în vederea consolidării investiţiilor publice şi susţinerii obiectivelor sociale şi de dezvoltare.

Reforme structurale de facilitare a creşterii economice. Programul autorităţilor, susţinut de aranjamentul ECF/EFF face parte dintr-un cadru mai amplu de dezvoltare care va pune Moldova pe făgaşul unei creşteri durabile şi incluzive cu suportul celorlalţi parteneri internaţionali. Reformele structurale vor avea ca scop ameliorarea mediului de afaceri, atragerea investiţiilor şi sporirea potenţialului de creştere economică a Moldovei. Măsurile iniţiale vor sprijini eforturile autorităţilor de luptă împotriva corupţiei, politica durabilă din sectorul energetic şi agenda de reforme bugetar-fiscale, în special ce ţin de mobilizarea veniturilor, sporirea eficienţei cheltuielilor precum şi diminuarea riscurilor bugetar-fiscale.”