„Când economia rusă este folosită pe post de bâtă cu care să-i lovească pe străini, suferă întotdeauna doar economia rusă. Despre daunele interne ale acestor activităţi s-a spus şi scris destule – sunt vizibile pe stradă în fiecare zi”, afirma Şelin.

Întrebarea care şi-o pune bloggerul este următoarea: potenţialul economic al Rusiei, în special în starea actuală, este chiar atât de mare încât prin sancţiuni economice să sperie serios pe cineva?

Să examinăm câteva date

În 2013, PIB-ul Rusiei a totalizat 2.100 miliarde de dolari. Nivelul minim a fost atins în 1999, când a scăzut la 200 de miliarde de dolari. Succesul a fost realizat în principal datorită costului ridicat al petrolului şi supraevaluării rublei. Rusia a ajuns astfel a opta economie din lume (după SUA, China, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Brazilia) şi a arătat omenirii un potenţial impresionant – 2,7% din PIB-ul mondial.

În 2014, PIB-ul Rusiei a scăzut la 1.900 miliarde $. Deşi şi-a păstrat prezenţa în TOP 10 economii, a fost depăşită de Italia şi India.

În 2015, PIB-ul Rusiei a scăzut la 1.2oo miliarde $ – fiind depăşită de Canada, Coreea, Spania, Australia şi Mexic.

În 2016, se estimează un PIB al Rusiei undeva pe la 1.1ooo miliarde $. În cazul în care cursul mediu al dolarului va fi peste 80 de ruble, cifra ar putea să scadă până la aproximativ 900 miliarde de dolari.

Deşi poziţia este net superioară celui mai prost an -1999 – economia Rusiei este de 15 ori mai slabă decât cea a SUA, de 10 ori mai mică decât cea chineză, de trei ori mai mică comparativ cu a Japoniei.

Dar datele acestea reprezintă doar o prefaţă. Economia mondială nu este determinată doar de mărimea PIB-ului, care joacă mai degrabă un rol psihologic, ci de alţi parametri, asociaţi PIB-ului, exporturile şi importurile, rolul în reţelele globale cu valoare adăugată ridicată sau greutatea în cadrul sistemului financiar internaţional.

În finanţele internaţionale, Rusia nu a fost niciodată un jucător important, iar la capitolul valoare ridicată este un jucător insignifiant. Practic, numai exporturile şi importurile pot fi folosite de Rusia ca armă economică. Atunci când închide piaţa rusă pentru bunurile străine, Kremlinul se aşteaptă ca inamicii săi – SUA, Europa, Ucraina, Turcia – să modifice politica sau cel puţin să sufere prejudicii ireparabile.

Acum să vedem ce obţine Rusia în realitate cu această politică

În 2013, comerţul extern rus a ajuns la 865 miliarde de dolari (2,4% din cel global), inclusiv exporturile au totalizat 531 miliarde de dolari (3% din global), şi import – 334 miliarde (1,9%). Forţa acestor indicatori era redusă chiar şi în 2013. La capitolul importuri, Rusia se află undeva la nivelul Spaniei, în capătul primilor 20 de economii, iar la exporturi – la sfârşitul primei duzini, aproape de nivelul Marii Britanii.

În 2015, ca urmare a scăderii preţurilor la combustibili, comerţul Rusiei a scăzut la 500 miliarde de dolari (1,5% din cel global), ajungând la un nivel cu India, Mexic şi Taiwan la volumul de exporturi şi la nivelul Poloniei, Thailandei şi Malaieziei la importuri.

Doar cineva cu o cunoaştere profundă a realităţii şi-ar putea imagina că, având o nouăzecime din cota de piaţă mondială a importurilor şi o şaizecime din cea a exporturilor, Rusia poate spera să sperie economic sau chiar să pedepsească pe cineva din lumea exterioară. Nici măcar pe Ucraina, care până mai ieri era destul de dependentă de Rusia. Occidentul şi-a deschis porţile pentru mărfurile din Ucraina, iar dependenţa Kievului de relaţiile economice cu Rusia este acum aproape inexistentă.
 
Cu atât mai puţin sancţiunile ruse ar putea afecta giganţii comerţului mondial. Cu niciunul dintre lideri – China, SUA, Germania, Japonia, Franţa, Coreea – Rusia nu este nici măcar în lista cu primii cinci parteneri.

Moscova are o cotă mică şi în parteneriatul său cu China. În ceea ce priveşte relaţiile comerciale cu această ţară, Rusia este depăşită nu doar de SUA, Japonia sau Coreea, dar şi de Germania şi Australia. Iar finalizarea conductei „Power of Siberia” nu va face din China aliat şi apărător al Rusiei. Comerţul dintre cele două va rămâne în continuare prea modest.

În general, Rusia nu este partenerul comercial № 1 cu niciuna dintre cele 20 cele mai mari economii din lume. Numai în Turcia importurile din Rusia candidau la primul loc ca importanţă, fiind la paritate cu Germania şi China, furnizând în Turcia 10% din toate mărfurile importate. Acum, „graţie” sancţiunilor împotriva Turciei, Rusia va ceda poziţiile şi pe această piaţă. Se pare că epoca dictatului vânzătorilor de energie renaşte doar în imaginaţia clasei conducătoare din Rusia, afirmă Şelin.

Dacă există vreo parte a politicii ruse în care putem spune că Kremlinul a eşuat complet, este războiul economic din 2014 – 2015 cu lumea exterioară. Pe acest front Rusia a pierdut toate bătăliile. Nu este de mirare, având în vedere că Rusia dispune de o economie de dimensiunea celei mexicane. Dar Kremlinul nu a învăţa din greşeli şi încearcă din nou să lovească cu un „beţişor” pe posesorii de „bâte economice”.
 
Sursa: Pagina de Rusia