Sunt concluziile raportului prezentat de Ministerul Finanţelor în cadrul Comisiei Reidman şi făcut public astăzi de fostul ministru Veaceslav Negruţa. În raportul prezentat în 2013 deputaţilor din comisia de anchetă, ex-ministrul dezvăluie într-o ordine cronologică cum au fost posibile ilegalităţile care au pus pe brânci Banca de Economii. În anii 2005-2010, Oleg Reidman este cel care a promovat mai multe proiecte de legi care au slăbit sistemul bancar. În proces au fost implicaţi foşti demnitari pe atunci şi actuali deputaţi Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Vladimir Voronin.
Toate ilegalităţile de la Banca de Economii au fost comise cu aportul direct al Băncii Naţionale a Moldovei, care a avut toate pârghiile pentru a interveni şi a opri aceste ilegalităţi. Ulterior, în 2013, când banca era din nou în vizorul raiderilor, în urma unei panici create artificial, instituţia a rămas fără lichidităţi, iar autorităţile statului a decis să o recapitalizeze. La emisia suplimentară statul nu a participat, iar 23 la sută dintre acţiuni au fost cedate pe gratis unei companii ruseşti. Deputaţii Oleg Reidman şi Andrian Candu, preşedintele Parlamentului şi finul lui Plahotniuc, au fost principalii actori care au blocat participarea statului la emisia suplimentară.
„Deciziile luate încă în 2005, implementate cu mare chibzuială şi răbdare, sunt confirmate în timp ca parte a unui scenariu cu elemente de influenţă politică, depăşirea competenţelor, trafic de influenţă, eliminarea independenţei instituţionale a BNM, spălare şi legalizare de bani cu origine dubioasă şi suspectă. (...) Cele implementate de Reidman cu acceptul tacit al lui Leonid Talmaci transforma Moldova într-un gen de sistem bancar leton-cipriot. Coctail off-shore bancar 2 în 1. (...) Indiferent de perioada de timp şi guvernare, Reidman a controlat Banca de Economii permanent, prin managementul băncii. Lanţul şi legătura dată a fost valabilă cel puţin până în august 2012”, se arată în raportul lui Negruţa.
Raportul prezintă cronologic evenimentele de la Banca de Economii începând cu anul 1994.
1994: Printr-o Hotărâre a Guvernului Sangheli, statul rămâne cu o participare la BEM de 14,19%.
1999: Statul revine acţionar majoritar la Banca de Economii cu 56,1%.
Anume aceste hotărâri de guvern devin atracţia unor raideri care mizează, prin devalizarea altor acţionari minoritari, în baza unor decizii de judecată dubioase, să devină majoritari la BEM, prin declararea neconstituţionalităţii acestora.
2005-2008: A urmat o modificare masivă a legislaţiei financiar-bancare, dar şi a regulamentelor BNM care ţin de supravegherea în domeniul bancar şi al normelor prudenţiale ce ţin de urmărirea fluxurilor financiare dubioase. Aceste „reforme” au slăbit sistemul bancar şi au dat undă verde raiderilor.
Culmea modificărilor legale a fost eliminarea impozitului pe venitul persoanelor juridice. Şi aici intră în joc un alt important discipol al lui Reidman – noul ministru al economiei Igor Dodon. Impozitul pe venit a fost eliminat pentru a ascunde şi a nu lăsa urme în sistemul de raportare financiară şi fiscală în urma tranzacţiilor cu mijloace financiare de provenienţă dubioasă.
Un alt exemplu elocvent este iniţiativa lui Reidman de a modifica Codul penal la sfârşitul anului 2008. Mai precis, este vorba de art. 251, care fiind modificat cum a propus Reidman, a eliminat răspunderea penală pentru însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate sau confiscate prin … eliminarea cuvântului ”gajate”. Or, asta a dat liber la fărădelegile care au urmat în sistemul bancar cu bunurile gajate pentru creditele luate din băncile comerciale.
Oleg Reidman şi-a asigurat acoperirea politică la tot ce s-a întâmplat ulterior în anii 2006-2009, iar instituţiile de stat au executat totul fără multă gălăgie: BNM, CCCEC, Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, Guvern şi Parlament.
2007-2009: BEM se încarcă cu credite care ulterior vor fi recunoscute ca neperformante. Grupurile de companii, care ulterior au stopat rambursarea creditelor în octombrie-decembrie 2011, au fost aduse în BEM încă în perioada aflării lui Reidman la putere.
2012: Au fost confirmate direcţiile încotro Reidman a mişcat sistemul bancar din Republica Moldova. Cazul Magnitsky.
În iunie 2012, CCCEC (actualmente CNA) a primit o solicitare în care se solicită investigarea cazurilor de implicare a instituţiilor înregistrate în Republica Moldova în scheme de spălare de bani la nivel regional şi internaţional. În decembrie 2012 directorul CNA a confirmat intentarea urmăririi penale, dar şi a faptelor expuse în solicitare. Această solicitare face parte şi este un element important în elucidarea cazului cunoscut la nivel mondial sub numele “cazul Magnitsky”. Tacit toţi cei din lista lui Reidman se fac complice: Tarlev, Talmaci, Pop, Lupu, Lazăr, Bondarciuc, Voronin, Dodon şi Greceanîi.
mai-iunie 2011: Atacurile raider prin deposedarea oamenilor de afaceri Victor şi Viorel Ţopa de un pachet de 18,5 la sută de acţiuni pe care le deţineau de Banca de Economii, prin decizii dubioase ale instanţelor de judecată. Atacul a început în 2011 şi continuă încă.
Atacul raider este descris prin câteva faze:
- Devalizarea unor acţionari de un pachet de 18,5% prin decizii dubioase ale instanţelor de judecată (mai-iunie 2011).
- Încercarea de a intra în conducerea (CA) BEM prin legalizarea unor noi „acţionari” cu ajutorul unor decizii ale BNM, după ce acţiunile au trecut prin câteva mâini, inclusiv prin off-shore. După legalizarea de către BNM a reprezentanţilor noilor acţionari în CA imediat a fost atac în instanţele de judecată împotriva Statului (în iulie 2012) cu pretenţii faţă de Stat în valoare de 1,2 miliarde lei şi pretinsa neconstituţionalite a HG din 1998-99.
- Dacă nu s-a reuşit prin aşa metode să se asigure „succesul” acestui atac – a fost pusă în aplicare cea mai urâtă fază a unui atac de agest gen şi anume cu implicarea unor personaje obscure, dubioase şi chiar politicieni. Astfel, această fază a început pe 30 ianuarie 2013 cu implicarea lui Gurău, Ghelici, dar şi a unor politicieni în încercarea de a destabiliza situaţia în jurul BEM.
Ca în cele din urmă, tot aceşti „salvatori” să blocheze rectificarea bugetului 2013, să facă imposibilă participarea Statului la emisiunea de acţiuni, iar minoritarii să se transforme în majoritari. Aici unii ”specialişti” ştiu ce argumente să aducă ca să blocheze majorarea capitalului cu participarea Statului: buget auster, cheltuieli sociale care vor avea de suferit. Ele au fost auzite în Parlament în cadrul audierilor publice din februarie 2013. Şi s-a văzut clar de la cine au venit aceste fraze care clar indicau că vor bloca participarea Statului la o eventuală majorare: Reidman şi Candu erau principalii actori.
Chiar dacă investigaţiile ar putea constata că fostul manager Grigori Gacikevici a fost implicat direct, indirect, benevol sau forţat de dependenţa sa faţă de deciziile politice pregătite de Reidman.
De fapt şi Comisia de anchetă tot pentru asta a fost creată. Investigarea situaţiei la BEM nu a fost obiectiv al acestei comisii. A fost de fapt încercare de protejare a unui bun camarad şi a unor fărădelegi săvârşite sub acoperire politică. Această situaţie poate costa enorm de mult imaginea Republicii Moldova şi credibilitatea sectorului financiar-bancar. Iar Reidman în rol de preşedinte al acestei comisii – e ca şi lupu pus paznic la stână.
Cei care au intrat în posesia unui pachet de acţiuni în baza unor hotărâri de judecată dubioase în 2011 şi care au intrat în BEM, prin uşa din spate lăsată parcă special deschisă de fostul vice-guvernator Emma Tăbârţă, au atacat în iunie 2012 în instanţă caracterul anticonstituţional al HG din 1998 şi 1999.
octombrie - decembrie 2011: Toate aceste procese au fost însoţite de retragerea masivă şi bine dirijată a mai multor agenţi economici din BEM, în special a întreprinderilor de stat care dispun de rulaje mari de lichidităţi. Totodată, s-a înregistrat o stopare bruscă a deservirii creditelor în octombrie - decembrie 2011 de către un şir de agenţi economici. Se lasă impresia că aceste credite neperformante special au fost constituite pentru că la un moment dat, organizat, să devină neperformante şi să creeze complicaţii cu capitalul minim normativ pentru BEM.
A urmat retragerea depozitelor de către populaţie din BEM în februarie 2013 în sumă de peste 900 milioane lei, datorită panicii şi isterizării subiectului BEM.
Până la 31.09.2011 indicatorii care în principal reflectă calitatea portofoliului de credite nu au înregistrat careva tendinţe de înrăutăţire. Schimbarea esenţială s-a produs după ce BNM prin decizia sa din 11 noiembrie 2011 a constatat existenţa relaţiilor de afiliere dintre două grupuri de companii şi a prescris reclasificarea creditelor acordate acestora.
Din totalul creditelor neperformante de 1,38 miliarde de la sfârşitul lui 2012, 95% sau 1,31 miliarde au fost acordate până în luna noiembrie 2011 când BNM a făcut constatările în urma controlului efectuat în perioada august-septembrie 2011.
După controlul BNM finalizat în ianuarie 2011, rezultatele acestuia au fost comunicate băncii abia în iunie. Poate în aceste 5 luni se încerca efectuarea unor aranjamente pe după culise, cu regizorii întregului teatru, după finalizarea sau eşuarea cărora regulatorul a intervenit cu hotărârea sa?
Dar în aceste 5 luni de tăcere inadmisibilă a regulatorului, noi credite au fost acordate de către executiv, banca îşi desfăşura în continuare activitatea, cu aprobarea tacită a Băncii Naţionale. Astfel BNM se face complice la toate schemele frauduloase şi activităţile dubioase desfăşurate de către Banca de Economii în perioada ianuarie - iunie 2011 (de rând cu altele din 2005 încoace)!
30 ianuarie – martie 2013: Atac regizat asupra BEM pentru diminuarea valorii şi atractivităţii, crearea perceperii şi isterizării publice că banca are probleme mari.
februarie-martie 2013: Proiect de lege pentru capitalizarea BEM (elaborat şi coordonat de Comitetul Naţional de Stabilitate Financiară şi partenerii FMI/Banca Mondială), prezentat Parlamentului, dar blocat la nivel de Comisie economie, buget, finanţe.
februarie – iunie 2013: instituirea comisiei de anchetă la BEM, condusă de Reidman, care împreună cu ceilalţi membri erau în conflict de interese şi cu interese de grup în această bancă şi alte bănci comerciale din Moldova. Scopul Comisiei şi a preşedintelui acesteia a fost acoperirea scenariilor aplicate din 2005 la BEM şi diminuarea rolului direct şi indirect al lui Reidman de mentor a celor întâmplate la BEM în perioada 2005-2012.
21 iunie 2013: audierea cu uşile închise a Raportului Comisiei Reidman, care a avut ca scop să limiteze opţiunile Guvernului şi să dea direcţie Guvernului în satisfacerea interesului politic şi de grup. De fapt acest raport este acoperirea politică pentru devalizarea statului de acţiuni şi de rol de acţionar majoritar.
21 iunie 2013: Ministerul Economiei prezintă (fără avizare şi contrasemnarea Ministerului Finanţelor) şi Guvernul aprobă hotărârea 414 (publicată chiar pe 25 iunie 2013) pentru aprobarea Regulamentului privind atragerea investiţiilor în societăţile comerciale cu capital public sau public-privat, platformă necesară pentru ”legalizarea” unor acţiuni ulterioare.
28 iunie 2013: imediat după publicarea raportului Reidman, minoritarii prezintă o „ofertă” pentru expulzarea Statului din rândul acţionarilor majoritari ai BEM.
1 iulie şi 2 iulie 2013: este solicitată opinia Ministerului Economiei şi Agenţiei Proprietăţii Publice subordonată Ministerului economiei asupra ”ofertei” minoritarilor.
2 iulie 2013: scrisoare secretă a ministrului Finanţelor în adresa Guvernului cu solicitarea de convocare de urgenţă a CNSF, la care să fie luate deciziile necesare pentru asigurarea unei recapitalizări condusă de către stat la BEM. Nicio reacţie. Reacţia a venit ulterior, pe 7 august 2013, când deja toate lucrurile erau aranjate.
12 iulie 2013, vineri noaptea târziu: Parlamentul RM adoptă în ultima sa şedinţă din cadrul sesiunii un şir de modificări la Legea 121-XVI privind administrarea şi dezetatizarea proprietăţii publice, modificări care trebuiau să redea caracter legal al ilegalităţilor faţă de pachetul majoritar de acţiuni al Statului în zilele următoare. Aceste modificări intră în vigoare în ziua de 24 august 2013.
12 iulie 2013, vineri: Adunarea generală extraordinară la BEM la care statul rămâne doar cu 2 din 5 reprezentanţi în Consiliu, fiind majoritar cu 56,1%, deocamdată.
15 iulie 2013, în aceeaşi zi: Agenţia proprietăţii publice pe lângă Ministerul economiei ”îşi exprimă acordul privind majorarea capitalului social al Băncii de Economii S.A. prin emisiune suplimentară închisă de acţiuni, contra mijloacelor băneşti, cu păstrarea obligatorie în proprietatea Statului a pachetului de acţiuni de blocaj (cel puţin 33,3(3)%+1 acţiune), în conformitate cu hotărârea Comisiei de concurs.”
În aceeaşi zi, Consiliul de Administrare a BEM ia decizie de convocare a unei Adunări Generale Extraordinare în ziua de 2 august, prin corespondenţă (!) ”cu privire la majorarea capitalului social al BEM prin efectuarea emisiunii suplimentare închise de acţiuni”. Evident, planurile autorilor devalizării Statului nu prevedeau participarea statului. Explicaţia va fi că deoarece Parlamentul e în vacanţă şi nu poate aproba rectificarea bugetului şi alocarea de resurse necesare.
30 iulie 2013: O scrisoare a Ministerului Finanţelor pleacă spre aşa-zisa Comisie, condusă de vice-ministrul economiei, în care este arătată poziţia vizavi de tentativa de scoatere a Statului din rolul de acţionar majoritar la BEM. Se solicită o decizie a Guvernului în acest sens.
1 august 2013: Un grup minoritar de acţionari semnează cu reprezentanţii statului un fel de acord prin care îşi asumă să capitalizeze BEM. Printre semnatari – cel puţin 3 firme off-shore.
2 august 2013: Adunarea generală extraordinară la BEM decide asupra majorării capitalului BEM fără participarea Statului, adică Statul pierde (cu votul Statului) de jure pachetul majoritar în favoarea unui grup minoritar de acţionari… aproape ca şi în 1995.
7 august 2013: Răspunsul întârziat al Guvernului la solicitările Ministerului Finanţelor vine către Minister. Un răspuns irelevant, steril şi inutil. Toate aranjamentele pentru neparticiparea Statului la capitalizarea BEM deja erau făcute, ilegal!
29 august 2013: Este ziua limită pentru subscrierea la acţiunile emise. Evident Statul nu participă la subscriere, iar alţi minoritari sunt lipsiţi de posibilitatea de a subscrie. Subscriu doar ”minoritarii” cei care au semnat aşa-numitul ”Соглашение” din 1 august 2013. Perioada sărbătorilor tot a fost aleasă nu întâmplător, pentru a scăpa de ceilalţi minoritari.
Toate acţiunile şi deciziile luate şi aprobate de oricare instituţie, comisie etc. ale Statului au fost ilegale până la 24 august 2013, când au intrat în vigoare „acoperirile” din Legea 121, modificată în plină noapte de către Parlament.
Se observă o conlucrare eficientă între „minoritarii” cu pofte de devalizare a Statului la Banca de Economii şi cei care reprezintă (nominal doar) Statul în diverse structuri guvernamentale şi legislative, dar de fapt asigură cadrul legal şi normativ, chiar dacă post-factum pentru a reduce bănuielile. Nimeni nu putea să ia decizii, să semneze acte, acorduri, altele referitor la diminuarea cotei Statului în structura capitalului social al BEM, fără a avea o hotărâre în acest sens aprobată de către Guvern.
Jurnal.md
