În drumul spre locul lui de muncă din Londra, Dick Whittington ar trebui să fie însoţit de o "armată" de pisici pentru a combate cu succes problema şoarecilor care au invadat celebra clădire a Parlamentului britanic.Dar, spre deosebire de reşedinţa de pe Downing Street Nr. 10 (reşedinţa prim-miniştrilor britanici, n.r.), unde motanul Larry patrulează cu mândrie şi ţine sub control populaţia de rozătoare, felinele prinzătoare de şoareci şi alte animale sunt interzise în clădirea Parlamentului, cu excepţia câinilor însoţitori.

În schimb, managerii Palatului Westminster, un sit înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO, trebuie să folosească metode mai convenţionale pentru a ţine la distanţă şoarecii şi alte animale dăunătoare.

Costul acestor activităţi, dezvăluit joi, a fost anul trecut de 171.000 de dolari. Prin comparaţie, factura pentru operaţiunile de deratizare din Parlamentul britanic a fost de 77.000 de dolari în urmă cu cinci ani.

Se pare că o operaţiune de reparare şi restaurare din Palatul Westminster, una dintre cele mai renumite clădiri din lume, a deranjat populaţia locală de şoareci, care au ieşit din ascunzătorile lor.Un purtător de cuvânt al Camerei Comunelor a declarat pentru Xinhua: "Creşterea costurilor de ţinere sub control a dăunătorilor din 2016-2017 a fost cauzată de demararea unui număr mare de proiecte de mentenanţă în întreaga proprietate, care au deranjat dăunătorii şi i-au făcut să devină mai vizibili, ducând la creşterea nevoii de deparazitare, folosirea şoimilor şi dispozitivelor de îndepărtare a moliilor. Renovările de birouri au determinat la rândul lor o cerere sporită de implementare a unor măsuri de deparazitare".

Un politician din Camera Comunelor a solicitat să i se dea voie să îşi aducă pisica în biroul ei din clădirea Parlamentului, pentru a ţine şoarecii la distanţă. Însă pisica ei a primit ordinul de evacuare.

Acelaşi purtător de cuvânt a explicat: "Doar animalele cu rol de asistenţă şi câinii serviciilor de securitate au voie în clădirea Parlamentului, cu excepţia rezidenţilor".

Acest lucru înseamnă că accesul animalelor care nu îndeplinesc acest criteriu este refuzat pe loc, în absenţa unei permisiuni scrise de Sergentul de serviciu.

Clădirea Parlamentului britanic, ce include Camera Comunelor şi Camera Lorzilor, se întinde pe o suprafaţă de 258.000 de metri pătraţi pe malul râului Tamisa, în centrul Londrei."Este vulnerabilă la populaţiile de animale care pot să provoace pagube semnificative la nivelul structurii clădirii şi să genereze probleme de sănătate şi siguranţă. Controlarea acestor dăunători este o operaţiune majoră şi este realizată de un tehnician cu normă întreagă specializat în operaţiunile de deparazitare şi de ţinere sub control a populaţiei de păsări", potrivit unui raport al Palatului Parlamentului din Londra.

Operaţiunile de control includ 1.775 de capcane pentru şoareci şi aproape 1.000 de dispozitive de monitorizare care împiedică moliile să pătrundă în obiecte de mobilier şi în textile de importanţă istorică.

Există, de asemenea, dispozitive de controlare a muştelor şi o mică "armată" de păsări de pradă, care au misiunea de a îndepărta (nu de a ataca) porumbeii sălbatici şi pescăruşii care dorm, îşi fac cuiburi şi se hrănesc în interiorul clădirii.

Legenda spune că un bogat comerciant din secolul al XIV-lea, Richard Whittington, a scăpat de sărăcie mergând la Londra însoţit de pisica lui şi făcând avere pe baza abilităţii felinei sale de a prinde şoareci. Câteva secole mai târziu, legenda continuă, odată cu unul dintre cei mai cunoscuţi mimi britanici, Dick Whittington, şi pisica lui — Cat.