Semnificaţia solstiţiului de iarnă: Tradiţii şi obiceiuri în cea mai scurtă zi din an

Semnificaţia solstiţiului de iarnă: Tradiţii şi obiceiuri în cea mai scurtă zi din an
Sursa: jurnal.md Foto: jurnal.md 19.12.2017 17:46
Solstiţiu de iarnă se produce, în 2017, pe 21 decembrie, la 18:28 (ora RM). Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va creşte continuu, iar cea a nopţilor va scădea în mod corespunzător. Solstiţiul de iarnă reprezintă cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului.

Ca în fiecare an, deşi iarna meteorologică soseşte încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstiţiului de iarnă. El este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pământului în jurul Soarelui. Solstiţiu înseamnă „soare nemişcat”.

Solstiţiul de iarnă este unul dintre cele patru mari momente astronomice ale anului, alături de echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă şi solstiţiul de vară.

Solstiţiul reprezintă momentul când planul determinat de centrul Soarelui şi de axa de rotaţie a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului, iar unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mic.

21 decembrie este cea mai scurtă zi din an, urmată de cea mai lungă noapte.

Obiceiurile româneşti din preajma solstiţiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat şi incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Ţurca sau Boriţa care, după ce însoţeşte unele cete de colindători, este omorât simbolic şi, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie), scrie Agerpres.

Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul luminii.

Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.

Solstiţiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia şi Orientul Mijlociu. Chiar şi popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiţii.

În Europa, astfel de construcţii din piatră pentru măsurarea poziţiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, şi la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximaţie din 2050 î.Hr. şi se presupune că au fost astfel poziţionate încât lumina Soarelui la apus, la data solstiţiului de iarnă, să cadă într-un anume fel.

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI