Fotograful Andre de Dienes povesteşte despre ziua pe plajă cu Marilyn: „Avea douăzeci de ani şi încă nu experimentase ravagiile şi intoxicaţia succesului. O umbră îi eclipsa încă de atunci strălucirea”.

„I-am cerut să reacţioneze instinctual la cuvintele fericire, surpriză, reflecţie, îndoială, linişte, tristeţe, chin şi moarte”, spune Andre.

Andre a imortalizat-o pe Marilyn în haloul psihic pe care cuvântul „moarte” i-l provoca, transmite pulptastic.com. „Când am spus „moarte” şi-a acoperit capul într-un postav negru pe care-l purta pe umeri. Moartea era pentru ea neant negru. Am vrut să-i contrazic intuiţia. Am sugerat că moartea poate fi inaugurală, sau năzuinţa unei lumini eterne. Marilyn a dat din cap în semn de dezacord şi mi-a spus că moartea-i doar aşa, gol nesfârşit. Şi-a întors faţa spre mine, oarecum impasibilă, intangibilă cu ochii ei goi. Buzele ei îşi pierduseră culoarea. Pentru Marilyn, moartea era sfârşitul precis şi ireversibil”.